Tragem linie, dăm premiile! -azi la 16.30h, în foaierul şcolii.

1. Pagină de carte, Ruxandra Grigoraş, clasa a 10-a I

Dragii mei,

Mulţumiţi au ba, prezenţi sau nu, iată astăzi vom da seamă şi premii pentru activitatea noastră de vreo două luni şi un pic mijlocită prin ceea ce cunoaştem sub numele de blog. Iarăşi nu am vreme pentru un raport detaliat şi fidel în care să se regăsească fiecare, însă promit că va fi timp şi pentru aceasta, -mă gîndesc să mai schimbăm cîteva impresii şi în vacanţă. Pot totuşi să fac două, trei remarci cu privire la unele intervenţii care mi-au atras atenţia prin ineditul temei, argumentare, personalitate, cunoştinţe sau haz. În topul celor mai active blog-uri se află cel al clasei a 10-a H (111 articole), urmat de Caimacul nobleţii al clasei a 10-a E şi Foaie şi creion al clasei a 10-a D, cel mai inspirat nume de blog. Cea mai frumoasă variantă grafică aparţine clasei a 10-a I. În ceea ce priveşte comunicarea şi ţinuta, a 10-a C conduce în rîndul întîi aproape de clasele a 10-a I si a 10-a D -articolele au o notă personală, prezintă teme atragătoare şi cred, au fost compuse cu interes. Încercări asemănatoare s-au remarcat şi în cazul clasei a 10-a G prin contribuţii interesante (fotografii şi lucrări proprii, desene, provocări). Am notat şi cîteva nume şi autori, toate acestea însă mai apoi. Pe curînd,

prof. Bogdan Teodorescu

Matrix – Revoluţii (2003)

Cu “Matrix – Revoluţii”, scenariştii şi regizorii Andy şi Larry Wachowski au încheiat una dintre cele mai populare şi cele mai discutate trilogii din lumea filmului. În timp ce “Stăpânul Inelelor” ne arată lumea lui Tolkien şi ne transportă într-un trecut mitic, folosind motive şi simboluri religioase, trilogia Matrix ne poartă într-un viitor care nu este cu nimic mai puţin mitic, şi care foloseşte de asemenea motive şi simboluri religioase.

Primul film al trilogiei Matrix ni-l introduce pe Neo ca figură salvatoare, un om al cărui sens al existenţei este să salveze specia umană. El trece prin moarte şi înviere, căci este ucis, dar iubirea lui Trinity îl aduce înapoi la viaţă. În Matrix – Reîncărcat, rolul de salvator al lui Neo se dezvoltă oarecum, dar este suspendat până la Revoluţii. În fine, în Matrix – Revoluţii, Neo este figura salvatorului, a mântuitorului prin excelenţă, fiind numit de către inamicul său, Bane: “mesia cel orb”. Într-un scenariu apocaliptic, din care nu lipsesc scene ce amintesc de bătălii biblice, el îi salvează pe oamenii retraşi în oraşul Sion şi se confruntă cu figura satanică a lui Smith.

Deşi fraţii Wachowski se folosesc de tot felul de legende populare şi mitologii, folosirea de nume cu rezonanţă creştină pentru personajele lor, precum şi scenariul care este familiar pentru cei care cunosc istorisirile biblice, fac să se poată înfiripa un dialog fructuos între film şi Scripturi.

Coborârea lui Isus la iad este un articol din crezul apostolic şi cel nicean. Speculaţii din primele decenii de viaţă a Bisericii îşi găsesc ecou în Evanghelia lui Matei, în Epistola către Efeseni, precum şi în scrierile lui Ioan şi în prima Epistolă a lui Petru. Tradiţia sugerează că Isus murind pentru toţi, moartea Sa l-a făcut mai întâi să împărtăşească soarta celor care au murit înaintea sa şi care aşteptau să învie la o nouă viaţă cu El.

Scripturile evreieşti sunt pline de scene de bătălie în care Dumnezeu îi învinge pe inamicii Israelului. Principala scenă de bătălie – un adevărat tur de forţă – din această parte a treia, în care maşinile străpung în final pământul spre inima sa, spre oraşul Sion, pentru a-i distruge pe oameni, este plină de spectaculoase maşini de război, de armament uman destinată să respingă inamicul şi de distrugeri îngrozitoare ale oamenilor. Este util să citim capitolele 38 şi 39 din Iezechiel, atât de iubit de creştinii fundamentalişti. Gog din Magog are un plan pentru distrugerea Israelului, dar acest plan eşuează datorită puterii lui Dumnezeu. Avertismentele lui Dumnezeu sunt transmise prin profet.

Poate că fraţii Wachowski au citit Iezechiel. Oricum, maşinile sunt asemenea lui Gog, forţe copleşitoare de distrugere. Războinicii Sionului sunt asemenea poporului hărţuit al lui Israel. Asemenea lui Iezechiel, există un Oracol care profeţeşte şi îndrumă, în special pe erou, pe Neo. Aceste bătălii biblice oferă un context pentru coborârea lui Isus în moarte.

Pasajul din 1Petru 3,18-20 ne spune că misiunea lui Isus în momentul morţii este să meargă la cei care au rămas credincioşi, chiar dacă au păcătuit, şi să îi salveze. Epistola foloseşte o paralelă cu răbdarea lui Dumnezeu faţă de cei care au rămas credincioşi în timpul potopului (şi merge mai departe făcând o paralelă între potopul aducător de moarte şi apa mântuitoare a Botezului). Acum, moartea poate fi “botezată” şi salvată prin prezenţa lui Isus.

Din moment ce Neo este salvatorul, el este prezentat în Matrix – Revoluţii coborând în propriul “iad”. El este trădat de Bane, şi orbit de el. Dar viziunea sa interioară în ajută să o îndrume pe Trinity deasupra maşinăriilor, spre o privelişte cu ceruri clare şi frumoase, înainte de a coborî pentru a se lupta cu Smith. Parte a “iadului” său este moartea cu valoare de sacrificiu a iubitei sale Trinity. Părând a fi învins de puterea megalomaniacului Smith (satanic în iluziile sale de măreţie), el merge într-un mormânt înainte de a-şi recâştiga forţele (aici apare imaginea lui Neo cu braţele întinse, ca pe cruce), pentru a-l învinge definitiv pe Smith.

În acest sens, spusele lui Isus din Ioan 5,24-30 sunt evocative: se apropie ceasul pătimirii şi morţii sale, morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, cei care au făcut cele bune vor ieşi din morminte spre învierea vieţii, deoarece Isus împlineşte voia Tatălui care l-a trimis în această misiune. În iureşul bătăliei, Smith întreabă: “De ce?”. Neo răspunde: “Pentru că am ales aşa.”

Desigur, mulţi spectatori vor privi trilogia Matrix ca pe o incitantă fantezie science-fiction sau futuristică. Unii vor reacţiona, după cum spunea producătorul Joel Silver, doar la nivel visceral. Alţii vor reacţiona la substraturile mitice ale filmului. Reacţia catolică este aceea de a explora aceste substraturi mitice şi a descoperi legăturile dintre scripturile iudaice, Isus din Evanghelii şi simbolurile religioase. Pentru spectatorii care nu sunt siguri de credinţa lor sau de cunoştinţele lor biblice, filmele oferă elementele unei noi apologetici, sunt ca o invitaţie contemporană la examinarea problemei credinţei.

CUM TE PRIVESC

Vineri 6, simbata 7 si duminica 8 iunie, in parcul Gradina Icoanei va puteti intilni cu dl prof Bogdan Teodorescu -ei, nu chiar in fiecare zi-, care a colaborat in calitate de coordonator al unei echipe de cercetare in teme de dialog si etnologie cu Muzeul Taranului Roman, unde s-a lansat proiectului La taifas cu ceilalti, desfasurat pe o perioada de citeva luni. Expozitia in aer liber reprezinta numai unul din evenimentele conexe proiectului.

Ireversibil

Ireversibil. Timpul distruge totul. Sageata arata o singura directie, de la nastere pina la moarte.
Fiecare secunda aduce cu ea o multitudine de bifurcatii. Fiecare este ireversibila. Noi nu sintem predestinati, dar destinul se scire singur. Contributia noastra este derizorie.De-abia daca are de-a face cu supravietuirea noastra individuala. Iar moartea este inevitabila. Timpul scoate la iveala totul. Ce-i mai rau si ce-i mai bun. Sau invers. E acelasi lucru. De indata ce sint scrise, urmele trecerii noastre prin viata se si sterg. Doar sageata ramine. Sageata inventata de creierul nostru. Timpul exista numai in perceptia noastra. Durerea, placerea, trecutul, viitorul – asemenea. Ceea ce facem in scurta perioada de timp cit sageata ne poarta cu ea, se intimpla uneori din propria noastra vointa. Putem sa folosim acest timp pentru a ne perpetua specia, sau pentru a uita micimea nostra, sau putem face un film.

Evenimentele petrecute in timpul unei nopti traumatice in Paris ni se arata in ordine invers-cronologica cand frumoasa Alex (Monica Bellucci) este violata cu brutalitate si batuta de un strain intr-un gang mai izolat. Prietenul ei actual, impreuna cu fostul ei iubit vor sa faca singuri legea angajand doi criminali sa gaseasca violatorul pentru a se razbuna. O examinare frumoasa si teribila, in acelasi timp, a naturii distructive a cauzei si a efectului, si o concluzie suparatoare: Timpul distruge orice.

Distributia:

Gaspar Noe
Monica Bellucci (Alex)
Vincent Cassel (Marcus)

Pianistul

Pianistul este un film-document in regia lui Roman Polanski avand ca subiect oprimarea evreilor din Varsovia.Polanski a facut acest film pentru ca este evreu si a trecut prin
evenimente similare celor prezentate. Chiar a declarat ca “Eu am supravietuit bombardamentului Varsoviei si ghettoului din Cracovia, si am vrut sã redau viatã amintirilor mele din copilãrie. Am vrut sã rãmîn pe cît posibil aproape de realitate si sã nu filmez în manierã hollywoodianã.”El prezintã realitatea acelei epoci cu o obiectivitate surprinzãtoare, aproape rece. În cartea lui sînt polonezi buni si rãi, asa cum sînt evrei buni si rãi, nazisti buni si rãi. Chiar si cele mai dure secvente sunt chiar secvente inspirate din viata regizorului.
Pianistul,Szpilmann (in limba germana inseamna pianist) se lupta cu un intreg sistem nazist pentru a supravietui.Lupta este cu atat mai grea cu cat este o lupta muta impotriva unui sistem care nu are nume,nu este o persoana,nu poate fi identificat in mod clar in contextul filmului. Violenta, atat cea prezentata (toate executiile sumare), cat si cea implicita (casele distruse din Varsovia, sugerand razboiul) sunt imagini ale dramei personale si suferintei interioare ale personajului. Desi a suferit traume de nedescris, Szpillmann isi descrie calvarul intr-o tonalitate neutra. Aceeasi lipsa de patima este sesizabila si in ecranizarea lui Polanski, care stie sa evite contrastul dintre alb si negru, confruntarea dintre binele absolut si raul absolut. Care, in fond, nici nu exista. Wladyszlaw Szpillmann a fost un stralucit pianist evreu polonez. Cel care il incarneaza, Adrien Brody, ofera un recital de zile mari, mizand pe interiorizare, nuante fine, rafinament in exprimare. Szpillmann provine dintr-o familie de intelectuali evrei exterminati in lagarul Treblinka.
Oameni calcati in picioare si facuti una cu noroiul. Oameni impuscati in cap doar pentru ca au intrebat “De ce?”. Copii ucisi. Mame innebunite. Handicapati azvarliti de la etaj. Soldati care mananca langa mormanul de cadavre in flacari. Colaborationisti evrei, mai rai decat nazistii. Polonezi buni. Polonezi rai. Nazisti odiosi, nazisti sensibili si generosi. Nici Polanski, nici Szpillmann nu privesc cu patima fapte care, in mod normal, starnesc dispret sau chiar ura.
Mai mult decat atat, e loc chiar si pentru umor (negru). “Intamplare vesela” povestita de fratele lui Szpillmann: In ghettou s-a imbolnavit rau de tot un om. A fost chemat doctorul sa-l opereze. De indata ce bolnavul a fost anesteziat, usa a fost sparta de nazistii care i-au impuscat si pe doctor, si pe pacient. Partea buna a intamplarii: bolnavul n-a simtit cand a fost impuscat, fiind sub anestezie.
Cu ajutorul unui colaborationist evreu, pianistul reuseste sa scape din convoiul trimis la gazare. Apoi scapa si din ghettou, ajutat de niste prieteni polonezi care il ascund, platind apoi cu viata. Sechestrat in ruine, se hraneste cu un cartof incoltit. Providenta il ajuta, totusi. Prietenii ii aduc de-ale gurii si un medic care il pune pe picioare.

Rezistenta incepe sa-i hartuiasca pe nazisti. Szpillmann trebuie sa fuga din nou. Ajunge pe mort de frig si de foame, gaseste intr-una din case o conserva de castraveti. Pe cand incerca s-o deschida zgomotos, cu vatraiul, este surprins de un ofiter nazist,care-i cere dovada ca e pianist. Cu degetele inclestate de ger, Szpillmann canta dumnezeieste, stiind ca viata lui atarna de asta. Neamtul este atat de impresionat incat nu-l tradeaza, ba, mai mult, ii aduce o paine si ii lasa mantaua lui, ca sa nu inghete.
“Pianistul” iti ramane in memorie in totalitate, ca atmosfera si, apoi, in secvente disparate, antologice (carameaua cumparata cu 20 de zloti si impartita in cinci pentru toata familia, mama care si-a sufocat copilul ca sa nu-l auda nazistii plangand, Szpillmann care se pregateste sa se arunce pe fereastra cand aude soldatii in imobil, nazistul beat care impusca tot ce vede, “Nocturna” lui Chopin, in timp ce cladirea radioului este facuta tandari, ninsoarea ca purificare si osanda…).

Becoming Jane

Actori: Jane Austen – Anne Hathaway

Thomas Lefroy – James McAvoy

Data aparitiei: 16 Noiembrie 2007

Gen: Biografic, Drama, Romantic

Durata: 120 min

Produs de: Octagon Films

Scenarist: Kevin Hood, Sarah Williams

Costume: Eimer Ni Mhaoldomhnaigh

Coloana sonora: Adrian Johnston

Site official: Becoming Jane

 

Iata un o scurta prezentare a filmului:

Jane Austen este o fata tanara ce isi doreste sa devina scriitoare, in timp ce mama ei considera ca stie mai bine ce viitor i se potriveste fiicei ei. Desi pretendentii fac coada la poarta conacului Austen, Jane nu-l baga in seama decat pe Thomas Lefroy, un irlandez care initial i se paruse ignorant si egocentric.

Acesta va deveni sursa de inspiratie pentru personajul Mr. Darcy din “Mandrie si prejudecata”, dar ramane de vazut daca deznodamantul din viata reala este pe masura celui fericit din roman.

 

In realitate povestea frumoasa de dragoste a acestui film este o imbinare intre sensibilitatea literara a romanelor lui Jane Austen cu atmosfera romantica si plina de imaginatie din Shakespeare In Love. Acest film porneste insa de la premiza ca ar fi existat in realitate o relatie intre Jane Austen si un anume Thomas lefroy. Spre deosebire de film, Jane Austen nu s-a maritat niciodata, este adevarat ca Thomas lefroy a stat la baza personajului Darcy din “Mandrie si Prejudecata”, si exista dovezi ca cei doi s-au cunoscut si in realitate, insa nu exista dovada faptului ca ar fi fugit impreuna. De fapt, in scrisorile pe care Jane le-a scris surorii ei, Cassandra – careia ii confesa totul – numele lui Tom Lefroy este mentionat doar de doua ori: intr-o scrisoare din 9 ianuarie 1796, apoi intr-una din 16 ianuarie a aceluiasi an. Atat. Ori, daca cei doi s-ar fi iubit cu atata patima, cu siguranta numele lui ar fi ocupat pagini intregi.

Deci, putem spune ca acest film intruchipeaza oarecum ceea ce am fi dorit eu sa se intample cu cei doi si in realitate. Cu acest film regizorul incearca sa arate cum o tanara s-a transformat in una dintre cele mai importante autoare ale literaturii universale.

La fel ca unul dintre cele 6 romane ale sale, filmul incepe cu o situatie rea – Jane trebuie sa accepte cererea in casatorie a unui barbat bogat, pe care nu il place , pentru a-si salva familia din situatia materiala dificila in care se afla – devine si mai rea – ea se indragosteste de Tom LeFroy, o persoana cu la fel de multe probleme financiare ca si ea si se termina cu….happy-end, ar spune unii.

Daca in toate romanele ei, personajele isi gasesc linistea sufleteasca alaturi de persoana iubita si se casatoresc din dragoste, reusind sa treaca peste conventiile acelor vremuri, Jane Austen nu s-a maritat niciodata. Filmul sugereaza ca a inteles ce este dragostea din tristetea cauzata de pierderea ei si ca a reusit sa sa isi implineasca visul, acela de a deveni o scriitoare apreciata intr-o lume in care arta creata de femei nu era luata in serios.

Anne Hathaway reuseste sa transpuna pe ecran pasiunea autoarei, personalitatea ei incapatanata, ce reiese din fiecare pagina a romanelor ei. Imprepuna cu James MacAvoy, de o aroganta si inteligenta irezistibile, fac un cuplu frumos si convingator.

 

Fiind un film britanic, distributia este, asa cum ne-am obisnuit, exceptionala. Maggie Smith joaca rolul cotoroantei-sefe, matusa bogata a barbatului cu care Jane ar trebui sa se marite(personaj ce aduce aminte de Lady Catherine din Mandrie si prejudecata). Julie Walters este, ca si in seria Harry Potter(unde joaca rolul Doamnei Weasley), mama protectoare, iar james Cromwell-tatal iubitor si intelegator.

Lumea lui Jane Austen era guvernata, intr-adevar de mandrie si prejudecata, dar in acelasi timp era mult mai eleganta, romantismul era mult mai apreciat, iar acest film este o evadare in vremuri, dupa care, din motive diferite si pe care poate am vrea sa le tinem ascunse, fiecare tanjim.Filmul este deci un prilej de transpunere a noastra oamenii moderni intr-o perioada a lumii care nu pare simplu de infruntat si de acceptat, insa puritatea dragostei care exista atunci atrage ceva mai mult decat un magnet. Reprezinta o ocazie pentru noi de a da frau liber viselor si sentimentelor, de a intelege ceea ce puteau unii sa faca pentru dragoste -caci situatii de genul asta au existat si in realitate- ,de a vedea viata noastra de acum putin mai simpla si de a ne opri un minut in loc. De ce sa ne oprim? Pentru a realiza ca ceea ce facem noi din dragoste acum pare prea putin in comparatie cu ce traiesc acesti doi tineri indragostiti.

 

Final destination 3

Regia
James Wong

In rolurile principale
Mary Elizabeth Winstead, Ryan Merriman

Gen
Actiune, Horror, Thriller

Eleva de liceu Wendy Christenson (Mary Elizabeth Winstead) are o premonitie despre un accident de montaigne-russe dezastruos in care e implicata ea si mai multi prieteni si colegi.

Wendy ii avertizeaza pe toti si reuseste sa scape impreuna cu mai multi prieteni, pe care ii convinge sa nu se urce in roller-coaster inainte de cursa fatala, iar trenuletul porneste si se prabuseste exact ca in premonitia fetei.

Wendy trebuie apoi sa faca echipa cu amicul Kevin Fischer (Ryan Merriman) si altii, printre care Erin (Alex Johnson) si Ian (Kris Lemche) intr-o cursa pentru a pacali moartea.

P.S. I love you

“Pastreaza amintirile noastre minunate, dar nu-ti fie teama sa-ti faci altele noi…”

Cu totii avem nevoie de un inger pazitor…

Unii dintre noi asteapta toata viata pentru a-si descoperi sufletele-pereche, dar nu si Holly (Hilary Swank) si Gerry (Gerard Butler). Apropiati inca din copilarie, ei isi terminau propozitiile unul altuia si pastrau un zambet pe buze chiar si atunci cand se certau. Nimeni nu si-l putea imagina pe unul dintre ei in lipsa celuilalt. Dar intr-o zi inimaginabilul se produce, iar moartea lui Gerry o devasteaza pe Holly. Insa, odata cu cea de-a 30-a zi de aniversare a sa, Gerry revine la viata, nu material, ci prin intermediul a 12 scrisori, cate una pentru fiecare luna a anului, care sa o ghideze pe Holly in noua sa viata; fiecare scrisoare purtand epilogul “PS, I love you”.

Pe masura ce scrisorile sunt deschise, si anul trece, Holly redescopera fericirea si forta de a merge mai departe, cu ajutorul barbatului care o cunoaste mai bine decat oricine. Impreuna cu prietenii si familia sa galagioasa si iubitoare, Holly reuseste sa treaca peste momentul tragic din viata ei. Ea intelege cat de pretioasa este viata pe care o traieste, cu ajutorul ingerului pazitor care o vegheaza.

Regizorul Richard LaGravenese a realizat acest film dupa un scenariu bazat pe bestsellerul cu acelasi nume al britanicei Cecilia Ahern.

http://www.youtube.com/watch?v=3GNxdc-wlw4      <– movie trailler

Padurea Fermecata

Circul Globus. 10 mai 2008. ora 15:00.

Am fost martora la o avanpremiera ce macheaza debutul unei noi serii de spectacole exceptionale ce pun in valoare talentele din lumea circului. “Padurea fermecata” este un spectacol la standarde mondiale, “un show nealterat de influentele nefaste ale kitschului ridicat la nivel de arta”. BIneinteles, titlul este cadrul actiunii, o padure fermecata in care Ciucureii veseli sunt urmariti de cele 3 ursitoare: Anca Sigartau, Maria Buza si Liana Lungu.

Deasemenea a avut loc si o dresura de sase tigri siberieni superbi prezentata de Mioara si Adrian. Nu sunt multe persoane in Romania care fac acest lucru deoarece sunt niste animale periculoase si cu caracter agresiv.

O multime de rase de papagali tropicali si unicul exemplar de vultur plesuv dintr-un circ din Europa au aparut pe scena alaturi de dresorul Jochen Krenzola din Germania. Sandrine Le Bris din Franta a executat dresura de ponei, echilibristica piramidala si triplu trapez.

Alaturi de toate acestea, spectatorii au fost transpusi in lumea povestilor, devenite fantezie pentru copii si arta pentru adulti.

Acest minunat spectacol nu ar fi putut aparea pe scena daca nu ar fi exista: regia, scenariul si designul de lumini – Brindusa Novac, costumele si coregrafia – Ama Butoiescu, coregrafie – Alice Visan, scenografia – Vlad Gabrielescu, Alice Mihai si Noni Molete, muzica – Tica Alexe, regia tehnica – Marian Peter, Gheorge Nastase, Mariana Ionescu si Augustin Pokluda.

Tache,Ianke si Cadir-Un spectacol memorabil

Din pacate nu am reusit sa gasesc nici un filmulet prin care sa va puteti face o idee despre acest spectacol,singurele fragmente pe care am reusit sa le gasesc avand sonorizarea foarte proasta.

(T.N.B. I.L. Caragiale)

Take, Ianke si Cadir

(comedie de Victor Ion Popa)

Regia: GRIGORE GONŢA

RADU BELIGAN Ianke
MARIN MORARU Take
GHEORGHE DINICĂ Cadîr

VALENTIN URITESCU Ilie

SILVIA NĂSTASE Safta

MONICA DAVIDESCU Ana
MIHAI CĂLIN Ionel

 

Cel mai bine ar fi sa vi sa incercati sa ajungeti sa vizionati pentru a va putea delecta cu aceasta piesa  splendida,pusa in scena de actori de seama.

 

Capodopera lui Victor Ioan Popa, “Take, Ianke si Cadir” este, fireste, una dintre piesele de rezistenta ale comediografiei romanesti. Un evreu, un roman si un turc, sunt negustori ce isi impart clientela. In final, fata evreului si baiatul romanului ajung sa se iubeasca, povestea lor de dragoste, fiind in conceptia tatilor lor, absolut imposibila. Batranul Cadir, vesnic indragostit si mereu pus pe sotii, face insa in asa fel incat istoria sa aiba un final fericit.

Este o piesa curata, clasica, cu relatii care s-au consolidat in timp intre protagonisti, cu o regie la fel de curata, usor de urmarit si cu o interpretare magistrala a celor trei titani: Beligan, Moraru si Dinica.

Succesul vine din faptul ca cei trei actori sunt legati, in viata lor, de o mare prietenie, care se vede, se simte si in acest spectacol.